Sari la conținut
LEGENDS
OF ROMANIA
EN
Intrarea amenajată în Peștera Puturosu de lângă Turia.

Adâncuri

Peștera Puturosu · Bálványos / Turia

Peștera Puturosu

O grotă sulfuroasă de pe Muntele Puturosu, unde aerul dens, crustele galbene și emanațiile naturale fac locul să pară viu.

Foto: Ithildraug · CC BY 3.0 · decupată și optimizată pentru web

Date rapide și cadrul editorial

Locul dintr-o privire

Loc real
Peștera Puturosu / Grota Sulfuroasă[1][5]
Tip
Cavitate sulfuroasă modificată / mofetă naturală[1][5][7]
Regiune
Pasul Bálványos, comuna Turia[1][2]
Altitudine
Aprox. 1.052 m

Altitudine publicată într-un studiu fizico-chimic din 1980–1981.

[6]
Durată vizită
Circuitul tematic Balvanyos Resort–Grota Sulfuroasă–parcarea Balvanyos Resort: aprox. 2 km, diferență de nivel 120 m, 1–1,5 ore[2]
Acces
Pe prima secțiune a potecii tematice Muntele Puturosu, cu plecare și întoarcere la Balvanyos Resort

Datele publicate pentru această secțiune sunt aprox. 2 km, 120 m diferență de nivel și 1–1,5 ore. Confirmă accesul și respectă restricțiile afișate la fața locului.

[2]
Sezon
Nu a fost identificat un calendar oficial; confirmă accesul și condițiile traseului înainte de plecare
Potrivit pentru
Natură, geologie, fotografie, călătorie lentă

Legenda principală

Locul unde pământul respiră

Patru însemnări fictive despre o grotă sulfuroasă, o respirație venită din piatră și lucrurile pe care unele locuri nu le vindecă, ci le aduc la suprafață.

Însemnarea I — Sosirea

Am venit la Bálványos pentru ceea ce doctorii numeau recuperare și eu numeam, fără să spun nimănui, o amânare.

Boala nu mă făcuse dramatic. Nu simțeam că mă lupt cu ceva. Mai degrabă mă trezeam în fiecare dimineață cu impresia că cineva îmi mutase mobila interioară în timpul nopții. Lucrurile erau tot acolo, dar nu le mai găseam locul. Respiram, mergeam, răspundeam la mesaje, mâncam supă, luam pastile. Și totuși, ceva din mine se retrăsese într-o cameră fără lumină.

Femeia de la pensiune mi-a spus despre Peștera Puturosu în timp ce strângea masa. Avea mâinile roșii de la apa rece și ținea un prosop între degete.

— Pământul suflă acolo, a spus. Nu ca aici.

Am crezut că e una dintre poveștile cu care oamenii dau greutate unei atracții locale.

— Unii vin și se simt mai bine, a continuat. Alții vin și nu mai știu de ce au venit.

Apoi m-a privit cu atenție.

— Dacă urci, nu intra prea mult. Stai cât simți că poți, dar nu te încăpățâna.

Am zâmbit, poate prea politicos. Citiserăm amândoi avertismentul în feluri diferite. Ea vorbea despre loc. Eu mă gândeam la plămânii mei.

Însemnarea II — Prima intrare

Am pornit singur în dimineața următoare. Era sfârșit de octombrie. Frunzele ude se lipeau de bocanci, iar trunchiurile molizilor erau umflate de apă. Se auzeau picături căzând de pe crengi și, din când în când, propria mea respirație.

La început am mers repede, cu încăpățânarea omului care vrea să-și dovedească ceva. După câteva sute de metri, plămânii mi-au cerut să încetinesc. M-am sprijinit de un copac și am așteptat. În oraș, sunetul respirației mele mi se părea rușinos. Aici era doar încă un zgomot slab între altele.

Am simțit mirosul înainte să văd grota. Nu era doar miros de ou stricat. Avea straturi: sulf, umezeală, piatră caldă, ceva metalic și vechi, ca o pivniță în care fuseseră ținute unelte ruginite și mere putrezite. Aerul se îngroșa pe măsură ce înaintam. Îl simțeam pe limbă.

Intrarea era modestă. O deschidere întunecată în stâncă, fără măreție. Piatra din jur era umedă, pătată în galben și cenușiu. Aburul se ridica aproape imperceptibil de la nivelul solului. Am pus palma pe perete. Era cald într-un fel nepotrivit pentru dimineața rece.

Recitisem avertismentele înainte să plec: gazele se adună jos, nu te așezi, nu cobori capul, nu rămâi dacă apar simptome. Am intrat câțiva pași și m-am ținut drept, cu bărbia ridicată fără să vreau.

Aerul dinăuntru părea să aibă greutate. Apa se prelingea pe pereți în fire subțiri, iar piatra era acoperită pe alocuri de pete galbene. Nu era nimic spectaculos de văzut. O adâncitură, câteva stânci, lumină puțină.

Am stat poate zece minute. Poate mai puțin. La un moment dat am auzit un sunet foarte jos, regulat, venind parcă din piatră. Știam că putea fi propriul sânge în urechi sau gazul ieșind prin fisuri.

Totuși, după câteva respirații, am observat că încercam să respir în același ritm.

M-am speriat nu de grotă, ci de propria ascultare.

Când am ieșit, genunchii îmi erau moi. Am coborât încet, iar în acea seară am dormit aproape douăsprezece ore.

Spre dimineață am visat bucătăria mamei, înainte ca ea să se îmbolnăvească. Afară ningea. Curăța cartofi și îmi vorbea fără să se uite la mine. Nu îmi amintesc ce spunea. În vis, nu cuvintele contau, ci faptul că mâinile ei erau întregi, rapide, vii.

Când m-am trezit, camera mirosea slab a sulf, deși geamul fusese închis.

Am dat vina pe haine. Pe păr. Pe piele.

Însemnarea III — Revenirile

În zilele următoare am urcat din nou. La început mi-am spus că fac mișcare. Apoi că vreau să înțeleg de ce oamenii vorbeau mai încet în apropierea grotei.

Unii se opreau la margine, inspirau o dată și plecau. O femeie tânără a venit cu tatăl ei și l-a ținut de cot cât timp el a stat în picioare la intrare, cu ochii închiși. Când au plecat, omul plângea.

Nu părea vindecat. Nici distrus. Părea doar că își amintise ceva ce nu ceruse să-și amintească.

Eu nu am plâns. Mi-am repetat asta cu o satisfacție ridicolă. Nu eram omul acela. Nu eram genul care caută semne.

În a patra zi am observat că, înainte să intru, îmi scoteam telefonul din buzunar și îl închideam. Nu din cauza semnalului. Din respect, mi-a trecut prin minte. Apoi m-am enervat pe mine însumi.

Am început să notez lucrurile mărunte. O picătură cădea mereu din același loc, dar uneori sunetul ei părea mai departe. Umbra mea se subția când norii acopereau soarele, dar o dată am avut impresia că rămâne în urmă cu o fracțiune de secundă.

Lumină. Oboseală. Lipsă de oxigen. Sugestie.

Puteam explica fiecare observație.

Mai greu îmi explicam de ce, după fiecare vizită, mă simțeam mai puțin revoltat.

Nu mai bine. Nu mai sănătos. Analizele nu se schimbaseră. Durerea surdă din piept venea și pleca după programul ei. Dar disperarea, care înainte avea forma unei camere fără uși, începuse să semene cu o vale. Tot închisă, poate, dar cu cer deasupra.

Într-o după-amiază, femeia de la pensiune m-a întrebat dacă merg iar.

— E doar o peșteră cu gaze, i-am spus.

Punea farfurii pe masă. S-a oprit pentru o clipă.

— Da. Și omul e doar apă și carne, dacă îl tai destul de mult.

Apoi a continuat să așeze tacâmurile.

În noaptea aceea am visat apartamentul meu din București. Era gol, dar toate luminile erau aprinse. În camere găseam obiecte pe care le aruncasem cu ani în urmă: o cană ciobită, un pulover verde, o agendă din facultate.

Pe masa din sufragerie era flaconul meu de pastile. În vis, capacul se ridica și cobora încet, împins dinăuntru de o respirație.

M-am trezit calm. Asta a fost partea cea mai tulburătoare.

Însemnarea IV — Plecarea

În ultima dimineață, femeia de la pensiune m-a găsit îmbrăcat pentru drum.

— Pleci azi?

— După ce urc o dată.

A împăturit prosopul pe care îl ținea.

— Atunci nu cere nimic.

— N-am cerut nici până acum.

S-a uitat la mine cu aceiași ochi atenți din prima seară.

— Tocmai.

Am urcat singur.

Aerul era mai greu decât în celelalte zile. Sau poate eu eram mai obosit. Mirosul de sulf mi-a umplut gura, nările și gâtul. Piatra caldă părea să pulseze sub palmă. Nu era o pulsație adevărată. Mâna mea tremura.

Din adâncimea îngustă a grotei venea suflul rar pe care îl notasem de fiecare dată. Pământul respira lent, fără să-i pese că îl ascult.

M-am gândit la doctorul care îmi vorbise cu blândețe profesională, la mama în bucătărie, la mesajele la care nu răspunsesem, la diminețile în care îmi dorisem ca ziua să treacă înainte să înceapă.

Am așteptat o ușurare, o frică sau o revelație.

Nu s-a întâmplat nimic.

Doar că, pentru prima dată după multe luni, nu m-am mai simțit obligat să mă apăr de propria viață.

Am rămas până când genunchii mi s-au înmuiat și aerul mi-a devenit prea dens în piept. Apoi am ieșit.

Pe drumul de întoarcere am observat lucruri fără importanță: o ciupercă spartă lângă rădăcina unui molid, urma unui animal în noroi, un fir de apă care traversa poteca ducând o frunză galbenă. M-am oprit să-l privesc. Frunza s-a prins de o piatră, a tremurat, apoi s-a desprins singură.

Nu m-am vindecat la Bálványos. Ar fi o minciună și o lipsă de respect față de loc să spun asta. Nici nu m-am schimbat în chip miraculos. Când am ajuns acasă, aceleași plicuri mă așteptau pe masă, aceleași programări în calendar, același corp și aceeași teamă.

Dar uneori, mai ales dimineața, înainte ca orașul să se umple de zgomot, am senzația că sub podea există o respirație lentă. Nu o aud. Este doar amintirea căldurii venite din piatră și a unui aer greu care nu promitea nimic.

Atunci înțeleg, pentru câteva clipe, că nu toate locurile sunt făcute să te salveze.

Unele doar te țin suficient de nemișcat încât să vezi ce ai adus cu tine.

Folclor documentat

Legende locale relatate

Aceste povești sunt tradiții sau relatări asociate locului, nu fapte istorice confirmate și nu ficțiunea originală publicată de Legends of Romania.

01 · Relatat local

Apor István, întors din drumul spre grotă

Într-o tradiție consemnată de Orbán Balázs în 1869, Apor István o iubește pe fiica familiei Mike, dar căsătoria le este refuzată fiindcă el păstrează vechea credință. Deznădăjduit, pornește spre grota mortală de pe Muntele Puturosu, înainte ca un preot al lui Hadúr să îl întoarcă din drum și să îi propună răpirea tinerei.

Asocierea trebuie păstrată în cadrul mai larg al tradițiilor despre familia Apor și Cetatea Bálványos, fără a o transforma într-o legendă de origine a grotei.

Poveste regională consemnată într-o lucrare din secolul al XIX-lea; nu este prezentată ca istorie verificată. Grota este locul spre care pornește Apor, nu originea întregii legende despre convertire și căsătorie.

[12]

Locul real

Ce este adevărat aici

În spatele mirosului și al numelui dramatic se află un sistem chimic stratificat, o istorie lungă a măsurătorilor și un ecosistem microscopic capabil să trăiască într-un mediu extrem.

01

Știință

Bine documentat

Nu este gura unui crater activ

Grota se află pe Muntele Puturosu, la marginea sud-estică a complexului vulcanic Ciomad. Sursele instituționale numesc mofetele și solfatarele de aici fenomene postvulcanice reci; cercetările izotopice moderne arată că sistemul vulcanic, deși îndelung adormit, continuă să degazeze și include o componentă magmatică.

[3][5][8]

02

Știință

Bine documentat

Aer deasupra, gaze mofetice dedesubt

În partea joasă se menține un strat anoxic dominat de CO₂, care conține și CH₄ și H₂S; deasupra se află aer atmosferic cu oxigen. Interfața dintre ele este o chemoclină gazoasă relativ stabilă. Nu toate componentele sunt gaze grele: metanul este mai ușor decât aerul, iar stratificarea amestecului este dominată de cantitatea mare de CO₂.

[5][6]

03

Știință

Bine documentat

O frontieră chimică scrisă pe perete

Galbenul este o crustă de sulf elementar, nu „sulf pietrificat”. La și sub chemoclină apar sulf și acid sulfuric rezultate prin oxidarea compușilor de sulf; lângă interfață, suprafața peretelui poate avea un pH sub 1, iar biofilmele acidofile urmează această zonă. Crusta înregistrează poziția aproximativă și persistentă a interfeței, nu nivelul sigur al gazului în clipa vizitei.

[5][9]

04

Istorie

Fără consens

Galerie minieră sau grotă naturală modificată?

Portalul local o prezintă drept galeria abandonată a unei mine de sulf. Un studiu geologic din 1941 numește însă cavitatea originară naturală, iar cercetarea din 1980–1981 documentează modificările umane certe: zidirea cu piatră a circa 7 metri în 1892, restaurarea din 1972–1973 și montarea gratiilor în 1973. Caracterul intens modificat este sigur; originea integral artificială nu trebuie afirmată fără rezervă.

[1][6][7]

05

Știință

Estimare bazată pe surse

Nu există o singură cifră contemporană verificată

Ilosvay a estimat circa 2.021 m³ de gaz pe zi. În iulie 1973 s-au obținut aproximativ 3.960 m³/zi cu un anemometru și 3.830 m³/zi printr-o a doua metodă. Sursele publice mai recente publică fie 2.000, fie 3.000 m³/zi, astfel că orice valoare trebuie datată și calificată, nu prezentată drept constantă măsurată astăzi.

[6][1][4][3]

06

Istorie

Bine documentat

Un laborator natural studiat de peste un secol

În 1884, Societatea Regală Maghiară de Științe Naturale a lansat un concurs deschis, iar chimistul Lajos Ilosvay a depus un plan pentru cercetarea aerului grotei; după mai multe campanii, și-a publicat monografia în 1895. Măsurătorile au fost reluate în 1973, iar un studiu interdisciplinar din 2018 a analizat geologia, mineralogia, chimia și microbiologia aceluiași mediu.

[10][6][5]

07

Cultură

Bine documentat

Pridvorul iadului, în cuvintele lui Jókai

În romanul Bálványosvár din 1883, Jókai Mór folosește expresia maghiară pokol tornáca pentru peisajul Büdös și scrie la gura grotei: „Itt van a pokol tornáca” — „Aici este pridvorul iadului”. „Tinda iadului” și „porticul iadului” sunt traduceri moderne ale aceleiași asocieri literare, nu două tradiții locale independente.

[13]

08

Curiozitate

Bine documentat

Un microb care trăiește din metan

Din biofilmul acid al grotei, cercetătorii au cultivat o specie propusă sub numele Candidatus Mycobacterium methanotrophicum. Experimentele cu metan marcat izotopic au confirmat că poate folosi metanul drept unică sursă de carbon și energie — prima demonstrație a acestui metabolism aerob în cadrul Actinobacteria.

[9][5]

Pe scurt

Date de referință

Identitatea locului

Tip de loc
Cavitate intens modificată care găzduiește o mofetă sulfuroasă naturală; sursele diferă asupra originii sale[1][5][7]
Localizare
Pasul Bálványos, versantul sudic al Muntelui Puturosu, comuna Turia[6][2]
Context
Zonă cu mofete și emanații reci, numite postvulcanice în planul de management; sistemul Ciomad încă degazează[3][8]

Date geografice

Altitudine
Aprox. 1.052 m[6]
Lungime cavitate
Aprox. 14 m; circa 7 m au fost căptușiți cu piatră în 1892Cifra de 7 m descrie o intervenție istorică, nu o zonă sigură verificată în prezent.[1][6][5]

Gazele și grota

Emanații
Strat anoxic dominat de CO₂, care conține și CH₄ și H₂S; deasupra se află aer cu oxigen[5][6]
Debit menționat
Valorile publicate diferă: aprox. 2.000–3.000 m³/zi în surse publice și 3.830–3.960 m³/zi în măsurări din 1973[3][4][1][6]
Crusta galbenă
Sulf elementar asociat poziției aproximative a chemoclinei; nu indică în timp real un nivel sigur[5][9]

Note istorice

Origine
Portalul local o descrie ca galerie de mină abandonată; un studiu geologic din 1941 consideră cavitatea originară naturală[1][7]
Modificări documentate
Zidire pe circa 7 m în 1892, restaurare în 1972–1973 și montarea gratiilor în 1973[6]

Note de vizitare

Siguranță
Partea joasă conține aer sărac în oxigen și gaze potențial letale; nu trece de bariere și respectă restricțiile actuale afișate la fața locului[5][1][14][15]
Expunere
Mirosul nu este un detector sigur pentru H₂S; dacă te simți rău, îndepărtează-te imediat și cere ajutor; nu folosi grota ca tratament nesupravegheat[14][15][5]

Ghid de vizită

Informații practice

Accesibilitate
Acces pe josTraseul publicat urmează prima secțiune a potecii tematice Muntele Puturosu: Balvanyos Resort–Grota Sulfuroasă–parcarea Balvanyos Resort, un circuit de aprox. 2 km. Confirmă accesul actual înainte de plecare și respectă toate barierele și avertismentele de la fața locului.
Timp & Sezon
1–1,5 Ore pentru circuitul tematic scurt de aprox. 2 km · Fără sezon oficial publicat; confirmă accesul și condițiile traseuluiMoment ideal: Pe lumină, după confirmarea accesului actual
01

Cum ajungi

Traseul publicat urmează prima secțiune a potecii tematice Muntele Puturosu, de la Balvanyos Resort la Grota Sulfuroasă și înapoi la parcarea resortului. Circuitul are aprox. 2 km, o diferență de nivel de 120 m și durează 1–1,5 ore. Confirmă accesul actual înainte de plecare.

02

Când să mergi

Nu a fost identificat un calendar oficial actual pentru grotă. Confirmă accesul înainte de plecare și alege condiții în care poteca poate fi parcursă în siguranță, pe lumină.

03

E potrivit pentru copii?

Recomandarea pentru toate vârstele se referă la prima secțiune a potecii, nu la expunerea la gazele din grotă. Supraveghează permanent copiii și respectă orice barieră, închidere sau avertisment afișat la fața locului.

04

De ținut minte

CO₂ în concentrații mari și H₂S pot provoca incapacitate rapidă, iar mirosul nu avertizează sigur asupra pericolului. Nu trece de bariere, nu folosi flacără și nu trata grota ca pe un tratament nesupravegheat.

Înainte de plecare

Siguranța face parte din drum.

Partea joasă conține un amestec dominat de CO₂, sărac în oxigen, cu H₂S și CH₄. Nu trece de bariere, nu folosi flacără și nu considera mirosul sau crusta galbenă drept indicatori ai unei zone sigure. Dacă te simți rău, îndepărtează-te imediat și cere ajutor.

Informații practice verificate la 3 septembrie 2026

  • Verifică în ziua vizitei vremea, eventualele închideri, programul și regulile din sursele oficiale.
  • Rămâi pe traseele marcate și permise. Întoarce-te dacă marcajele, vremea sau terenul devin neclare ori nesigure.
  • Evită să pleci singur și spune cuiva traseul și ora estimată de întoarcere.
  • Ia o hartă offline, telefon încărcat, apă, haine pentru schimbarea vremii și o trusă de prim ajutor; semnalul mobil nu este garantat.
  • Păstrează distanța față de animalele sălbatice, nu le hrăni și urmează alertele locale privind urșii.

Surse oficiale și actualizări

În caz de urgență, sună la 112 sau 0SALVAMONT (0725 826 668) și comunică poziția și starea grupului.

Detaliu de teren

De observat

Privește crusta galbenă de sulf elementar ca pe urmele unei frontiere chimice persistente, nu ca pe un indicator în timp real al unui nivel sigur.

Localizare

Unde se află

Pinul arată localizarea obiectivului pentru orientare. Nu reprezintă automat o parcare, un punct de pornire sau dovada accesului auto.

Explorare

Urme în apropiere

Documentare

Referințe

Numerele din text trimit la lista de mai jos. Titlurile deschid sursa externă folosită pentru verificare.

  1. [1]Obiective turistice — Asociația Vinca Minor – Ciomad–Bálványos
  2. [2]Am inaugurat Poteca tematică Muntele Puturosu! — Asociația Vinca Minor – Ciomad–Bálványos
  3. [3]Plan de management din 25 ianuarie 2016 al sitului Natura 2000 ROSCI0037 Ciomad Balvanyos — Portal Legislativ, Ministerul Justiției
  4. [4]Turism în județul Covasna — Consiliul Județean Covasna
  5. [5]Sulfur Cave (Romania), an extreme environment with microbial mats in a CO₂-H₂S/O₂ gas chemocline dominated by mycobacteria — International Journal of Speleology
  6. [6]Újabb fiziko-kémiai vizsgálatok a torjai büdösbarlangban — Aluta / OSZK Electronic Periodicals Archive
  7. [7]A torjai Büdöshegy vulkánológiai viszonyai — Royal Hungarian Geological Institute / OSZK EPA
  8. [8]Noble Gas and Carbon Isotope Systematics at the Seemingly Inactive Ciomadul Volcano: Evidence for Volcanic Degassing — Geochemistry, Geophysics, Geosystems
  9. [9]Methanotrophy by a Mycobacterium species that dominates a cave microbial ecosystem — Nature Microbiology
  10. [10]Ilosvay Lajos — Akadémiai Kiadó / MTA Könyvtár
  11. [11]XIII. A torjai Büdös — Magyar Elektronikus Könyvtár, Országos Széchényi Könyvtár
  12. [12]XIV. A Bálványos és Torja vára — Magyar Elektronikus Könyvtár, Országos Széchényi Könyvtár
  13. [13]Bálványosvár — Magyar Elektronikus Könyvtár, Országos Széchényi Könyvtár
  14. [14]Offshore COSHH essentials OCE6: Hydrogen sulphide — UK Health and Safety Executive
  15. [15]NIOSH Pocket Guide to Chemical Hazards: Carbon dioxide — US CDC / NIOSH