Sari la conținut
LEGENDS
OF ROMANIA
EN
Planșa lui Franz Nopcsa din 1900 cu vederi ale craniului de Telmatosaurus descoperit în Formațiunea Sânpetru.

Străbuni

Casa Dinozaurilor Pitici, Sânpetru · Țara Hațegului

Valea Dinozaurilor — Sânpetru

Un centru comunitar, o istorie a cercetării începută lângă Sânpetru și roci care păstrează o lume insulară mult mai variată decât formula „dinozauri pitici”.

Imagine: Franz/Ferenc Nopcsa · Public domain · planșă din 1900 păstrată integral, optimizată pentru web și afișată cu tratament tonal

Date rapide și cadrul editorial

Locul dintr-o privire

Loc real
Casa Dinozaurilor Pitici, sat Sânpetru, comuna Sântămăria-Orlea[4][8]
Scopul urmei
Casa și povestea fosilelor din jurul Sânpetrului; La Scoaba rămâne extensie contextuală, fără indicații de acces[1][4]
Cadru UNESCO
Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului, administrat de Universitatea din București[1][2]
Casa — 15 mai–15 septembrie
Marți–sâmbătă 10:00–17:00; duminică 10:00–14:00; luni nu este publicat program regulat

Pagina engleză publică 19:00 în loc de 17:00. Este folosită ora mai prudentă din pagina română până la confirmare.

[4][5]
Casa — 16 septembrie–14 mai
Numai cu programare; termenul de rezervare și responsabilul programării nu sunt publicați[4][5]
Traseul complet actual
10 Km, dificultate mică, diferență de nivel 200 m, asfalt și drum forestier; nu este lungimea segmentului spre La Scoaba[6][7]
Localizare
Sat Sânpetru; localizare aproximativă a Casei, fără intrare sau parcare confirmată[4][30]
Protecție
Nu desprinde, nu colecta și nu deteriora o posibilă fosilă; las-o în loc și anunță Geoparcul[3][10][12][13]

Legenda principală

Urma de azi

O vânătoare fictivă de indicii despre uriași, balauri și dinozauri, în care urma cea mai proaspătă se dovedește cel mai greu de recunoscut.

Clepsidra era mai mică decât pumnul Dariei. Ghida cu ecuson verde a întors-o, iar nisipul a început să curgă înainte ca ultimul copil să termine de protestat.

— Trei opriri, a spus ea. La capăt, un singur răspuns. Cine îl găsește primește ecusonul de explorator.

Le-a arătat o fotografie a premiului: un cerc de carton pe care era tipărită o urmă cu trei degete, prins de un șnur roșu. Ecusonul adevărat îi aștepta la ultima cutie. Nu era os, dinte sau piatră, ci doar carton gros.

Daria voia ecusonul. Numai că Matei răspundea aproape întotdeauna înainte ca ea să apuce să se gândească, iar nisipul curgea deja.

Ceilalți copii au pornit spre prima masă. Părinții au rămas în urmă, lângă ușă. Regula jocului era simplă: nimeni nu ieșea din încăperile și curtea arătate de ghidă, nimeni nu atingea exponatele, iar echipa mergea împreună.

Pe masă se afla un sul legat cu sfoară. Matei l-a desfăcut atât de repede, încât aproape l-a rupt.

În desen, un păstor stătea pe malul unei ape. Din pământ ieșea un os cât trunchiul unui copac, iar dincolo de dealuri se vedea umbra unui om uriaș.

Sub imagine scria:

„Apele le scoteau la lumină. Unii dintre cei care le găseau se temeau să le atingă. Ale cui credeau că sunt?”

— Dinozaur! a strigat Matei.

— Prea ușor, a spus o fată cu două codițe. E os de uriaș.

Daria și-a imaginat atunci o palmă mare cât acoperișul Casei. Uriașul îngenunchea dincolo de Sibișel, căutându-și un deget pierdut printre pietre. Nu părea furios. Părea nedumerit că oamenii îl pomeniseră din pricina oaselor unor animale.

— În poveste erau ale uriașilor, a spus Daria. Asta nu înseamnă că răspunsul jocului e „uriaș”.

Dar ceilalți găsiseră deja pe dosul sulului semnul următor: o aripă verde. S-au grăbit spre diorama Elopteryx din camera alăturată.

Acolo, lângă dioramă, îi aștepta al doilea plic. Fata cu codițe l-a deschis și a citit:

„În povești are solzi. În jocul nostru primește pene. Numele lui a fost împrumutat unui animal fosil descris de oamenii de știință. Ce este?”

— Balaur! au spus trei copii deodată.

Pentru o clipă, Daria a văzut unul încolăcit pe grinzile tavanului. Avea aripi prea mici, coadă groasă și pene albastre la urechi. Își ținea toate capetele aplecate ca să încapă în cameră și încerca să citească peste umărul copiilor.

Daria a clipit. Grinzile erau goale.

— *Balaur bondoc*, a spus Matei. Am terminat.

— Nu încă, a răspuns ghida. Acesta este al doilea indiciu.

Le-a arătat colțul plicului. Acolo erau desenate urme mici de noroi, fiecare cu trei vârfuri subțiri.

Copiii s-au uitat la podea. Lângă prag era o pată adevărată de noroi, apoi încă una în curte. Ghida le spusese că pot urma numai pietrele albe dintre ușă și masa de lemn de lângă gard. Toată echipa a pornit pe acolo, cu adulții după ea.

Clepsidra rămăsese înăuntru, dar Daria vedea parcă nisipul curgând.

Urmele treceau pe lângă o găleată răsturnată, o tufă de mentă și trei pietre pictate cu ochi. La capăt se afla o cutie joasă. Pe capac era scris:

„Ultima urmă are trei degete. Din ce timp este?”

Matei a ridicat capacul. Cutia era goală, iar cârligul de pe latura ei, unde trebuia să atârne ecusonul, la fel.

— De pe vremea dinozaurilor, a spus el. Trebuie să scriem dinozaur.

Fata cu codițe s-a lăsat pe vine lângă cutie, fără să-și scoată tălpile de pe pietrele albe.

— Poate balaurul a luat premiul.

Ceilalți vorbeau peste ea. Unul spunea Elopteryx. Altul spunea că urma era prea mică. Matei căuta un al patrulea plic sub masă.

Daria s-a uitat din nou la pete.

Nu erau întărite în piatră. Noroiul încă lucea, iar una dintre urme trecea peste o petală galbenă, proaspătă. Între pete, pietrele rămăseseră uscate. Urmele nu se opreau la cutie. Continuau dincolo de masă.

Pe una dintre pietre era prins un fir roșu.

— Ecusonul avea șnur roșu, a spus Daria.

Pentru prima dată, ceilalți au tăcut.

Firul ducea spre tufa de mentă, apoi spre un coș gol. În spatele lui s-a auzit un foșnet. Echipa a înaintat pe șirul de pietre, cu adulții aproape.

Din iarbă a ieșit o găină cafenie. Ciugulea capătul șnurului roșu. Ecusonul de explorator se târa după ea, plin de praf.

Găina a privit copiii cu un singur ochi, a lăsat șnurul și a făcut trei pași demni spre gard.

În urma ei au rămas alte trei semne cu câte trei degete.

— A furat premiul! a spus Matei.

— Nu l-a furat, a zis fata cu codițe. L-a descoperit.

Ghida a luat ecusonul de jos și l-a scuturat. Apoi s-a uitat spre ușă, unde clepsidra își lăsa ultimele fire de nisip.

— La primele opriri ați spus „uriaș” și „balaur”. Despre ultima ați spus că e de pe vremea dinozaurilor. Ce spun dovezile?

Matei încă privea găina. Fata cu codițe desena deja un cap cu șapte ciocuri pe colțul foii de joc.

Daria a arătat noroiul încă umed, petala proaspătă, firul de șnur și urmele care continuau până la coș.

— Nu este o urmă veche, a spus ea. Este urma de azi.

Ghida a întors ecusonul. Pe spate era un spațiu alb pentru numele câștigătorului.

Înainte să apuce să scrie, găina s-a întors, a pășit peste carton și a lăsat în mijlocul lui o urmă mică de noroi.

Folclor documentat

Legende locale relatate

Aceste povești sunt tradiții sau relatări asociate locului, nu fapte istorice confirmate și nu ficțiunea originală publicată de Legends of Romania.

01 · Relatat local

Oasele uriașilor din Valea Sibișelului

O relatare păstrată la Sânpetru spune că păstorii cunoșteau oasele neobișnuite scoase la iveală de ape pe Valea Sibișelului și le socoteau rămășițe ale unor uriași. Unii se temeau să le atingă, crezând că aduc nenoroc.

Nu transforma relatarea într-o afirmație că s-au descoperit schelete umane uriașe și nu spune că paleontologia a dovedit că uriașii erau dinozauri. Știința identifică animale fosile; interpretarea prin uriași documentează felul în care au fost înțelese oasele. Motivul nenorocului aparține acestei versiuni și nu trebuie adăugat automat tuturor poveștilor despre oase de uriași.

Dan Grigorescu a publicat relatarea în 2020 pe baza informațiilor oferite de ghidul său din Sânpetru, Doenel Vulc. Acesta o atribuia unui bătrân anonim din sat care îl cunoscuse și îl ajutase pe Franz Nopcsa. Este un lanț de transmitere orală consemnat, nu o declarație păstrată a lui Nopcsa sau o transcriere folclorică din secolul al XIX-lea.

[25]

Locul real

Ce este adevărat aici

Valea Dinozaurilor de la Sânpetru leagă un centru de interpretare comunitar de stratele Formațiunii Sânpetru de pe Valea Sibișelului. Aici, povestea cercetării începută în jurul anului 1895, știința unei insule cretacice și felul în care oamenii au înțeles oasele neobișnuite pot fi citite împreună, fără ca legenda uriașilor să devină fapt sau ca știința să fie redusă la o singură explicație spectaculoasă.

01

Cultură

Bine documentat

O casă care deschide un traseu

Casa Dinozaurilor Pitici este un mic centru de vizitare creat în 2013 la Sânpetru, cu reconstituirea unui șantier paleontologic, un schelet de dinozaur carnivor, o dioramă Elopteryx și o cameră educațională realizată de clubul copiilor din comunitate.

UNESCO o plasează la începutul traseului spre geositul La Scoaba; programul interior și accesul pe traseu trebuie verificate separat. Această urmă implementează numai Casa ca punct de vizitare; La Scoaba rămâne context fără coordonate sau indicații până la confirmarea operatorului.

[1][4][9]

02

Istorie

Estimare bazată pe surse

Locul unde a început cercetarea

În 1895, Ilona Nopcsa, în vârstă de 12 ani, a adunat oase fosile pe dealurile din apropierea satului Sânpetru. Fratele ei Franz a continuat cercetarea și a publicat în 1897, același an în care geologul Gyula Halaváts a anunțat separat vertebrate fosile din zonă.

Traseul UNESCO duce astăzi la La Scoaba, dar sursele istorice nu fixează descoperirea Ilonei pe acest punct modern.

[1][14][15]

03

Știință

Estimare bazată pe surse

Ultimul capitol al Cretacicului

Stratele cu fosile de pe Valea Sibișelului aparțin Formațiunii Sânpetru și etajului Maastrichtian, ultima parte a Cretacicului. Datarea magnetostratigrafică plasează secțiunea studiată aproximativ în intervalul 72–68 de milioane de ani.

Formula concisă „acum aproximativ 70 de milioane de ani” este mai sigură decât „acum 65 de milioane de ani”.

[16]

04

Știință

Bine documentat

O câmpie de râuri, bălți și anotimpuri

Rocile păstrează urmele unei câmpii aluviale traversate de râuri împletite, cu bălți și terenuri umede alături de suprafețe mai bine drenate. Solurile fosile indică un climat subumed cu alternanțe sezoniere, nu o singură mlaștină permanentă.

Dinozaurii împărțeau acest mediu cu crocodilieni, țestoase și mamifere mici.

[17][18][24]

05

Știință

Bine documentat

„Buzunarele” de oase au fost reinterpretate

Nopcsa a interpretat unele acumulări de oase drept locuri de hrănire ale crocodilienilor. Studiile sedimentologice și tafonomice ulterioare arată că multe asemenea „buzunare fosilifere” au fost concentrate de apă după dezarticularea, expunerea și transportul oaselor.

Urmele de mușcături există, dar nu explică singure toate acumulările.

[19][17]

06

Știință

Fără consens

Piticismul nu a fost o regulă pentru toate speciile

Insula Hațeg este un exemplu important de evoluție insulară, dar nu toate animalele de aici au devenit pitice. Dovezile sunt puternice pentru Magyarosaurus și susținute pentru Telmatosaurus; în cazul Zalmoxes, un studiu histologic nu a confirmat reducerea evolutivă a taliei.

Revizuirea sauropodelor din 2025 arată forme mici și foarte mari în regiune, deși nu toate au trăit neapărat în același timp. Aceste comparații privesc fauna mai largă a bazinului și Insulei Hațeg, nu dovedesc că fiecare taxon sau clasă de talie a existat la punctul public La Scoaba.

[20][21][22][23]

07

Cultură

Bine documentat

Balaurul ca punte modernă, nu legendă locală

Geoparcul combină deliberat imaginarul balaurilor și dragonilor cu știința dinozaurilor în programe moderne de interpretare. Numele științific Balaur bondoc folosește o aluzie folclorică românească, dar exemplarul-tip provine de la Sebeș, nu de la Sânpetru, iar încadrarea și dieta animalului rămân dezbătute.

Expoziția „Balauri, Dragoni, Dinozauri” se află la Hațeg, nu la Casa din Sânpetru.

[26][27][28]

Pe scurt

Date de referință

Identitatea experienței

Casa Dinozaurilor Pitici
Mic centru de vizitare creat în 2013 la Sânpetru[4][9]
Expoziție
Șantier paleontologic reconstituit, schelet de dinozaur carnivor, dioramă Elopteryx și cameră educațională creată de clubul copiilor[4][5]
Secvență UNESCO
Casa → La Scoaba → Ohaba-Sibișel; numai Casa este implementată ca punct de vizitare în această urmă[1]
Limită editorială
La Scoaba nu primește coordonate sau indicații până la confirmarea traseului de către operator[1][3]

Știință și cercetare

Începutul cercetării
Ilona Nopcsa a găsit oase fosile lângă Sânpetru în 1895; punctul modern exact nu este stabilit[14][15]
Formațiunea Sânpetru
Maastrichtian, aproximativ 72–68 de milioane de ani pentru secțiunea studiată[16]
Mediu
Câmpie aluvială cu râuri împletite, bălți, zone umede și teren mai bine drenat, sub variații sezoniere[17][18]
Piticism insular
Puternic susținut pentru unele taxoane, nu o regulă pentru toate animalele Insulei Hațeg[20][21][23]
Ouă și pui
Descoperiri celebre în alte puncte ale bazinului, nu atribuite geositului public La Scoaba[14]

Note de vizitare

Două verificări
Programul Casei și starea traseului exterior sunt informații separate[4][6]
Contact publicat de Casă
+40 254 777 853; Nu este publicat un formular sau termen de programare[4][5]
Facilități
Parcarea, toaletele, accesibilitatea, cărucioarele și plata nu sunt confirmate oficial[4][3]
Copii
Experiență educațională orientată spre familii; supravegherea și accesibilitatea fizică nu sunt detaliate[4][9]

Ghid de vizită

Informații practice

Accesibilitate
Casă cu program sezonier; traseu exterior neconfirmatUrma este centrată pe Casa Dinozaurilor Pitici din satul Sânpetru. Harta arată o localizare aproximativă dintr-o sursă turistică secundară, nu o intrare, parcare sau un început de traseu confirmat. La Scoaba rămâne context fără indicații de acces până la confirmarea operatorului.
Timp & Sezon
Variabilă pentru Casă; traseul complet de 10 km este o activitate separată, fără timp publicat numai pentru mers pe jos · Program regulat al Casei publicat între 15 mai și 15 septembrie; între 16 septembrie și 14 mai, numai cu programareMoment ideal: În programul confirmat al Casei; nu sunt publicate ore regulate pentru luni, iar traseul exterior trebuie verificat separat
01

Cum ajungi

Casa Dinozaurilor Pitici se află în satul Sânpetru, comuna Sântămăria-Orlea. Pinul din sursa turistică este orientativ; sursele secundare nu coincid, iar intrarea exactă nu este confirmată oficial. Folosește pagina Casei și contactul Geoparcului pentru sosire. Nu a fost verificat un punct de parcare, coborâre, accesibilitate sau început de traseu.

02

Când să mergi

Pentru 15 mai–15 septembrie, pagina română publică marți–sâmbătă 10:00–17:00 și duminică 10:00–14:00; nu publică ore regulate luni. Între 16 septembrie și 14 mai, accesul este numai cu programare. Pagina engleză indică 19:00 în loc de 17:00, de aceea este folosită ora română mai prudentă până la confirmare.

03

E potrivit pentru copii?

Da, Casa este concepută ca spațiu educațional și include o cameră realizată de clubul copiilor din comunitate. Adulții trebuie să supravegheze copiii, să explice diferența dintre fosile și reconstituiri și să nu încurajeze atingerea, desprinderea sau colecționarea materialului geologic.

04

De ținut minte

Casa și traseul exterior necesită verificări separate. Nu sunt confirmate oficial tariful, plata, toaletele, accesul cu căruciorul, accesibilitatea, politica foto sau prezența unui ghid. Contactează Geoparcul din timp dacă oricare dintre acestea este esențială.

05

Despre La Scoaba

UNESCO descrie La Scoaba ca următorul geosit al traseului după Casă, dar nu a fost confirmat public un punct de sosire, starea segmentului, semnalizarea, accesul liber sau necesitatea unui ghid. Această pagină îl păstrează drept context și nu oferă direcții.

06

Traseul complet Valea Dinozaurilor

Versiunea completă publicată în tabelul actual are 10 km, dificultate mică, diferență de nivel 200 m și combină asfaltul cu drumul forestier. Ea continuă dincolo de secvența Casă–La Scoaba și trebuie planificată ca activitate separată. Estimările publicate combină mașina cu mersul sau bicicleta cu mersul; nu publica un timp numai pentru drumeție.

07

Dacă observi o posibilă fosilă

Las-o exact unde este, nu o curăța, nu săpa în jur și nu publica poziția precisă. Fotografiază numai dintr-un loc sigur, fără să părăsești traseul, și anunță echipa Geoparcului. Colectarea fosilelor este supusă autorizării, iar Geoparcul interzice vânzarea sau distrugerea fosilelor și mineralelor.

Înainte de plecare

Siguranța face parte din drum.

Nu desprinde, nu colecta și nu deteriora o posibilă fosilă. Nu săpa și nu părăsi traseele publice pentru a căuta fosile. Lasă orice posibilă descoperire în loc, evită publicarea poziției exacte și anunță echipa Geoparcului.

Informații practice verificate la 7 septembrie 2026

  • Verifică în ziua vizitei vremea, eventualele închideri, programul și regulile din sursele oficiale.
  • Rămâi pe traseele marcate și permise. Întoarce-te dacă marcajele, vremea sau terenul devin neclare ori nesigure.
  • Evită să pleci singur și spune cuiva traseul și ora estimată de întoarcere.
  • Ia o hartă offline, telefon încărcat, apă, haine pentru schimbarea vremii și o trusă de prim ajutor; semnalul mobil nu este garantat.
  • Păstrează distanța față de animalele sălbatice, nu le hrăni și urmează alertele locale privind urșii.

Surse oficiale și actualizări

În caz de urgență, sună la 112 sau 0SALVAMONT (0725 826 668) și comunică poziția și starea grupului.

Detaliu de teren

De observat

În Casă, deosebește reconstituirea unui șantier, scheletul reconstituit, diorama și orice specimen etichetat. O reconstituire explică dovezile, dar nu devine automat fosila originală sau dovada că acel taxon a fost găsit la La Scoaba.

Localizare

Unde se află

Pinul arată localizarea obiectivului pentru orientare. Nu reprezintă automat o parcare, un punct de pornire sau dovada accesului auto.

Documentare

Referințe

Numerele din text trimit la lista de mai jos. Titlurile deschid sursa externă folosită pentru verificare.

  1. [1]Haţeg Country UNESCO Global Geopark — UNESCO, International Geoscience and Geoparks Programme
  2. [2]Hațeg Country UNESCO Global Geopark — Universitatea din București
  3. [3]Geoparcul Tara Hategului — Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului / Universitatea din București
  4. [4]Casa Dinozaurilor Pitici — Asociația de Turism Retezat
  5. [5]House of Dwarf Dinosaurs — Retezat Tourism Association
  6. [6]Trasee tematice — Țara Hațegului. Istorii vii. / Asociația de Turism Retezat
  7. [7]Traseu tematic Valea Dinozaurilor — Descoperă Eco-România / Asociația de Ecoturism din România
  8. [8]Obiective turistice — Primăria comunei Sântămăria Orlea
  9. [9]DESCOPERĂ APRECIAZĂ RESPECTĂ — Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului / Universitatea din București
  10. [10]Lege nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național — Secțiunea a III-a — zone protejate — Parlamentul României / Portal Legislativ
  11. [11]Hotărâre nr. 2.151 din 30 noiembrie 2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone — Guvernul României / Portal Legislativ
  12. [12]Ordonanță de urgență nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice — Guvernul României / Portal Legislativ
  13. [13]Ordin nr. 410 din 11 aprilie 2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităților de recoltare, capturare și/sau achiziție și/sau comercializare, pe teritoriul național sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante și fosilelor de animale vertebrate și nevertebrate, precum și a plantelor și animalelor din flora și, respectiv, fauna sălbatice și a importului acestora — Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile / Portal Legislativ
  14. [14]The Latest Cretaceous fauna with dinosaurs and mammals from the Haţeg Basin — A historical overview — Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 293 / Elsevier
  15. [15]Franz Baron Nopcsa: A short life of research in dinosaur evolutionary paleobiology and Albanology — The Anatomical Record 306(7) / Wiley / American Association for Anatomy
  16. [16]Palaeomagnetism of the Upper Cretaceous Sânpetru Formation (Haţeg Basin, South Carpathians) — Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 293 / Elsevier
  17. [17]Depositional environments and fluvial system changes in the dinosaur-bearing Sânpetru Formation (Late Cretaceous, Romania): Post-orogenic sedimentation in an active extensional basin — Sedimentary Geology 192 / Elsevier
  18. [18]Palaeoenvironmental reconstruction of the Late Cretaceous Sânpetru Formation (Haţeg Basin, Romania) using paleosols and implications for the “disappearance” of dinosaurs — Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 272 / Elsevier
  19. [19]Taphonomic modes in the Maastrichtian continental deposits of the Haţeg Basin, Romania—Palaeoecological and palaeobiological inferences — Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 293 / Elsevier
  20. [20]Dinosaurs and the island rule: The dwarfed dinosaurs from Haţeg Island — Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 293 / Elsevier
  21. [21]Small body size and extreme cortical bone remodeling indicate phyletic dwarfism in Magyarosaurus dacus (Sauropoda: Titanosauria) — Proceedings of the National Academy of Sciences / National Academy of Sciences
  22. [22]Phylogeny, Histology and Inferred Body Size Evolution in a New Rhabdodontid Dinosaur from the Late Cretaceous of Hungary — PLOS ONE 7(9) / Public Library of Science
  23. [23]Revision of Romanian sauropod dinosaurs reveals high titanosaur diversity and body-size disparity on the latest Cretaceous Haţeg Island, with implications for titanosaurian biogeography — Journal of Systematic Palaeontology 23(1) / Taylor & Francis
  24. [24]Spatial and Temporal Distribution of the Island-Dwelling Kogaionidae (Mammalia, Multituberculata) in the Uppermost Cretaceous of Transylvania (Western Romania) — Bulletin of the American Museum of Natural History 456(1) / American Museum of Natural History
  25. [25]From Scientific Research to Geoconservation and Geopark — Geoconservation Research 3(2) / OICC Press
  26. [26]Space and Time Perception and the Geopark's Communities. From Mythical Geography to Heritage Interpretation — International Review of Social Research 6(2) / De Gruyter Open
  27. [27]An aberrant island-dwelling theropod dinosaur from the Late Cretaceous of Romania — Proceedings of the National Academy of Sciences 107(35) / National Academy of Sciences
  28. [28]The phylogenetic affinities of the bizarre Late Cretaceous Romanian theropod Balaur bondoc (Dinosauria, Maniraptora): dromaeosaurid or flightless bird? — PeerJ 3:e1032 / PeerJ
  29. [29]House of Dwarf Dinosaurs — Outdooractive
  30. [30]Casa dinozaurilor pitici — Pensiunea RetezatCoordonată dintr-o sursă turistică secundară; localizare aproximativă, nu intrare sau parcare confirmată oficial.